Interogarea in examenul clinic respirator
Examenul clinic al unui bolnav cu o afectiune respiratorie cuprinde mai multe componente, care stau la baza elaborarii planului de interventie terapeutica, prin coroborarea datelor culese.
Interogarea este primul pas, reprezentat de primul contact cu pacientul, eficienta tratamentului depinzand de calitatea comunicarii cu acesta. Interogatoriul poate fi ghidat de trei intrebari la care pacientul va trebui sa raspunda.
Ce este el?
Dincolo de starea sa civila si activitatile sale profesionale si personale, este importanta cunoasterea indicatiilor medicale si evolutia bolii. Trebuie de asemenea notate antecedentele medicale si chirurgicale, care pot avea legatura cu afectiunea respectiva. De asemenea trebuie notate si cunostintele sale despre boala si tratamentul medicamentos. Respectarea tratamentului trebuie evaluata de asemenea.
De ce s-a programat la un consult, care este jena sa?
Comunicarea simptomatologiei si repercusiunile lor asupra calitatii vietii permite adesea indicarea unui prognostic, criteriu pe baza caruia pacientul va putea evalua calitatea tratamentului.
El poate sa prezinte:
- obstructie bronsica care sa se exprime prin tuse productiva mai mult sau mai putin, care perturba viata sa relationala sau sociala sau care il impiedeca sa doarma noaptea. Aceasta tuse se poate de asemenea sa se manifeste in timpul efortului fizic, pe care pacientul il va evita;
- jena respiratorie pe care pacientul o descrie fie ca o dificultate respiratorie, asociata unei angoase, fie ca un gafait in repaus sau in efort sau prin zgomote respiratorii suieratoare.
Ultimele se caracterizeaza printr-o stare de teama mai mare in timpul noptii.
Ce putem sa-i propunem?
Exista adesea carente informationale care pot crea distorsiuni intre asteptarile pacientului si ceea ce este realmente posibil. Pentru a stabili un proiect terapeutic realist, pacientul trebuie sa fie dispus si capabil sa informeze terapeutul corect. Pentru o comunicare eficace, discutia trebuie adaptata in functie de nivelul de intelegere al pacientului, verificand apoi daca pacientul a inteles sau nu date prezentate, reformuland apoi informatiile daca este necesar.
Planul de tratament propus pacientului poate tine cont de dorintele sale, de motivatiile sale, dar realizarea va tine cont de cresterea calitatii vietii cotidiene. Rezultatele cele mai bune nu pot fi obtinute decat daca pacientul devine partener, simtindu-se ca un coautor al acestui plan de tratament.
← Darvon N Poliomielita Paralizie Infantila →
Despre: examen clinic respirator, interogare