Sindrom Fiessinger-Leroy-Reiter

Face parte din grupul spondilartropatiilor seronegative, fiind caracterizat de triada clasica artrita, uretrita, conjunctivita. Boala afecteaza predominant sexul masculin si are incidenta maxima in decada a treia de viata. In patogeneza boli sunt inplicati doi factori majori: molecula HLA B27 (clasa I MHC) prezenta in > 80 % din cazuri si antecedentele de infectii genitourinare sau enterale.

Desi procesul patologic nu este in intregime elucidat, se pare ca exista o reactivitate incrucisata intre anumite antigene bacteriene si HLA B27.

In sindromul Reiter tipic, primele manifestari clinice apar la 1-4 saptamani de la expunerea la agentul microbian: simptome generale (astenie, fatigabilitate, anorexie, febra) care insotesc uretrita si ulterior conjunctivita.

Artrita apare ultima, de obicei ca oligoartrita asimetrica si ascendenta (cel mai frecvent afectarea primei articulatii metatarsofalangiene, gleznei, genunchiului). In formele cronice de boala, se asociaza si afectarea membrelor superioare precum si afectarea axiala, cu prinderea articulatiilor sacroiliace in 20% din cazuri. Alte manifestari extraarticulare sunt entesita, ulceratii mucoase, keratodermia blenoragica, aortita, insuficienta aortica, tulburari de conducere atrioventriculare.

Prognosticul si evolutia sunt variabile, cu perioade asimptomatice si numeroase recaderi.

Totusi, foarte putini pacienti dezvolta forme severe de boala. Administrarea de tetraciclina timp de trei luni s-a dovedit utila in prevenirea recurentelor bolii. In tratament se utilizeaza AINS, corticoizi topici (intrarticular si intraocular), imunosupresoare in formele severe de boala.

← Constipatia Psoriazis Gutat →

Despre: artrita, conjunctivita, Fiessinger-Leroy-Reiter, uretrita