Sindromul de lob mediu, aspecte radiologice

Sindromul de lob mediu, aspecte radiologice

Sindromul de lob mediu reprezinta o entitate creata in literatura datorita particularitatilor anatomice si functionale  ale lobului mediu ce constau in:

  • bronhia intermediara care aereaza acest lob se desprinde intr-un unghi de 90 de grade fata de bronhia principala;
  • raportul direct al bronhiei mijlocii cu un grup de ganglioni limfatici; hipertrofiile ganglionare inflamatorii sau tumorale ale grupului ganglionar mentionat determina compresiune extrinseca asupra bronhiei cu reducerea volumului aeric circulant;
  • contactul direct al parenchimului lobului mediu pe o suprafata redusa cu peretele toracic (muschii intercostali) si diafragm – principalele forte mecanice ventilatorii.

Toate aceste aspecte anatomice realizeaza o ventilatie diminuata a acestui teritoriu pulmonar comparativ cu alte segmente si alti lobi. O situatie similara s-a descris in cazul segmentului dorsal mediu (Fowler) al lobului inferior drept. Astfel se explica relativa sa slaba ventilatie care favorizeaza localizarea inflamatiilor si a proceselor atelectazice, evolutia frecvent nefavorabila a pneumoniilor cu aceasta topografie. Procesele patologice localizate la nivelul lobului mediu includ: TBC, procese inflamatorii microbiene sau virale cu tendinta la cronicizare, procese inflamatorii supurative (abcese, bronsiectazii), tumori, parazitoze.

Radiologic se observa in marea majoritate a cazurilor ca lobul mediu este format din segmentul ventral mediu si segmentul axilar. Inconstant in 25% din cazuri s-au descris un segment anterior superior si unul posterior inferior.

Aceste variatii se pot reflecta radiografic:

Pe incidenta  postero-anterioara  un proces patologic care afecteaza intreg lobul mediu (pneumonie) genereaza o opacitate triunghiulara cu baza la mediastin si varful la peretele toracic avand marginea superioara orizontala si neta si infiltrare difuza. Aceasta este situatia ideala, cand scizura mica este orizontala si se proiecteaza tangent la fasciculul de raze X. In realitate se pot intalnii situatii in care scizura mica este oblica si genereaza un contur superior difuz.

In aceasta ultima situatie se poate intenta incidenta Fleishner – in hiperlordoza care proiecteaza scizura mica tangent la fascicolul de raze X  – conturul superior al opacitatii descrise devine net iar opacitatea mai intensa;

Pe incidenta laterala dreapta – un proces de tip pneumonic cu afectarea intregului lob genereaza o opacitate proiectata anterior, retrosternal, cu contururi nete delimitata de scizura mica superior si scizura oblica portiunea inferioara, postero-inferioara.

Aspectele radiologice sunt variabile in cazul proceselor patologice ce nu afecteaza intregul lob mediu.

← Generalitati privind aparatul digestiv Lupta cu imbatranirea pielii! →

Despre: lob mediu, sindrom de lob mediu